sâmbătă, 18 octombrie 2014

LACATUS LA CUVINTE, de Octavian Paun




Lăcătuş la cuvinte                            

 memoriei unchiului meu,  
Nicolae Bănuţoiu

M-am băgat lăcătuş la cuvinte…
Le strunjesc, le pilesc, le ascut,
Le croiesc din metale veşminte
Şi le-aşez peste margini de scut.

Aur şi fier, argint şi aramă,
Alama, moalele plumb, oţelul cel iute –
Toate s-aşează sub mână-mi tăcute,
Sângele lor îmi vibrează în palmă.

Am pentru ele mutele scule:
Pile, ciocane, şperacle, burghie,
Joagăre, forje, ilăuri, tocile –
Toate îmi cântă ceresc liturghie.

Strigătul lor, de metale izbite,
Chircite sub snopi de ciocane,
Încremeneşte în forme-negrite,
Călite, regeşti buzdugane.

Smulse din stâncă şi tină
Coapte în noapte şi-n vatră,
Călite,-ori muiate-n lumină –
Cântece sună – de vată, de piatră!


          Octavian P. (In GRI - Caiet literar, 6/2009)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SUNTEM AICI DE ȘAPTE MII DE ANI

  Suntem aici de sapte mii de ani   de Octavian Paun “ Deşteaptă-te, române ”-ţi cântă ghiersul De-atâta vreme… nu-l auzi… şi zaci… Adu-ţi a...