Lăcătuş la cuvinte
memoriei unchiului meu,
Nicolae Bănuţoiu
M-am băgat
lăcătuş la cuvinte…
Le strunjesc, le pilesc, le ascut,
Le croiesc din metale veşminte
Şi le-aşez peste margini de scut.
Aur şi fier, argint şi aramă,
Alama, moalele plumb, oţelul cel iute –
Toate s-aşează sub mână-mi tăcute,
Sângele lor îmi vibrează în palmă.
Am pentru ele mutele scule:
Pile, ciocane, şperacle, burghie,
Joagăre, forje, ilăuri, tocile –
Toate îmi cântă ceresc liturghie.
Strigătul lor, de metale izbite,
Chircite sub snopi de ciocane,
Încremeneşte în forme-negrite,
Călite, regeşti buzdugane.
Smulse din stâncă şi tină
Coapte în noapte şi-n vatră,
Călite,-ori muiate-n lumină –
Cântece sună – de vată, de piatră!
Le strunjesc, le pilesc, le ascut,
Le croiesc din metale veşminte
Şi le-aşez peste margini de scut.
Aur şi fier, argint şi aramă,
Alama, moalele plumb, oţelul cel iute –
Toate s-aşează sub mână-mi tăcute,
Sângele lor îmi vibrează în palmă.
Am pentru ele mutele scule:
Pile, ciocane, şperacle, burghie,
Joagăre, forje, ilăuri, tocile –
Toate îmi cântă ceresc liturghie.
Strigătul lor, de metale izbite,
Chircite sub snopi de ciocane,
Încremeneşte în forme-negrite,
Călite, regeşti buzdugane.
Smulse din stâncă şi tină
Coapte în noapte şi-n vatră,
Călite,-ori muiate-n lumină –
Cântece sună – de vată, de piatră!
Octavian P. (In GRI - Caiet literar, 6/2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu