“Deşteaptă-te, române”-ţi cântă ghiersul
De-atâta vreme… nu-l auzi… şi zaci…
Adu-ţi aminte de strămoşii daci…
Ridică-te să-ţi aperi universul !
Suntem aici de şapte mii de ani,
Şi astăzi am ajuns nişte golani !...
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
Pământul, munţii noştri zilnic plâng
De jalea celor care azi se frâng,
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
De pe Columnă cei căzuţi, nu-nfrânţi,
Privesc cu ochii stinşi spre ai lor munţi…
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
Ne-am dat de bunăvoie la străini,
Uitând c-au fost cu noi doar nişte câini …
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
Căci fără sabie şi tun ne-au nimicit
Şi-au risipit ei bobul înmiit…
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
Cu ţara pârjolită de focul nevăzut
Pe care l-au numit economie,
Poporul cade în nemernicie
Şi pleacă la barbar… fusese prevăzut !
Cândva un neam măreţ de geto-daci,
Cei mai viteji şi mai măreţii dintre traci,
Iar azi – cei mai umili, cei mai săraci !
Dar până când ?... Pe zeii toţi şi mii de draci !
“Deşteaptă-te, române”-ţi cântă ghiersul
De-atâta vreme… nu-l auzi… şi zaci…
Adu-ţi aminte de strămoşii daci…
Ridică-te să-ţi aperi universul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu