DORUL POEZIEI
Teodorei
Dorul poeziei iar mă cuprinde,
Patria mea în vis se întinde.
Merg pe cărarea cernută de stele,
Pulbere albă-a dorinţelor mele…
Cine de-acum îmi va mai spune
Vorba ştiută de-acasă ?
Pânea pe masă cine-mi va pune?
Poteca în urmă-i retrasă …
Vecinică-i clipa ce am trăit…
Astăzi îmi pare un labirint.
Timpului eu nu-i mai robesc
Şi afară din vreme-nfloresc !
4 ian. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu