LUI
TALIARH
O, Taliarh, amice, de mii de ani poeţii
Te cheamă la o vorbă la marginile ceţii.
Iar amfora ta scumpă tot plină e de vin,
Şi dai la toţi licoare din dealul tău sabin.
De când gustă Horaţiu din cupa-ndestulată
Tu n-ai lăsat paharul să zacă niciodată.
Şi stai şi-aştepţi la sobă poeţii altor naţii
Îndemn să-ţi dea la pace, tu să-i îmbii cu graţii
Ascunse în licoarea din amfora grecească.
Ei beau mereu şi vinul nu pot să-l isprăvească;
Tu-ţi mângâi şi-azi durerea a timpului ce trece
Cu clipa fericirii ce-ai vrea să nu mai plece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu