La Sarmisegetusa

LA SARMISEGETUSA

                                         de Octavian Paun

La Sarmisegetusa, ca-n vis, adesea sui

Prin flacăra pădurii, şi-acolo mă aşez

Lângă surpate ziduri, sau pe vreun meterez,

Cu Decebal alături, printre voinicii lui.

În taină, pe aproape, îşi sună vechiul crez

Izvorul în suspine, iar sus, în bradul şui

Se-aprinde vatra lunii, şi apele hai-hui

Pornesc să cânte-n vale. Şi eu atunci oftez,

Privesc moşneagul rege şi-uimit apoi tresar,

Când ia din iarba verde fatidica lui cupă

Şi bea. Ce palid este !… şi faţa – ca de var !

Încerc să rup cu-o vorbă tăcerea ce ne surpă,

Dar beau şi eu cu dânsul veninul cel amar.

Iar luna ne priveşte din ceruri ca o lupă…