DESCANTECUL PASARII PESTE ORAS

În dimineaţa alb-albastră a cântat

Un cuc peste oraş – l-a descântat...

Şi păsările toate-au amuţit

Transfigurate ca-ntr-un rit.

A coborât o pasăre dintr-o poveste

Să ne aducă cine ştie care veste.

Se întrupase Sfântul Duh

Să ne descânte, din văzduh !

Să-l caute pe fratele lui – omul

Uituc şi rătăcit în codrul

De-asfalt şi de beton urât,

Din ceruri, Sfântul Duh în cuc s-a pogorât.

L-au cunoscut doar păsările şi Grivei,

Doar florile, pădurea, sfinţii tei...

Cu pasărea şi cântul ei, ce au plecat,

Şi inima-n suspine a cântat,

De-mi pare-acum oraşul că-i un sat,

Iar cucul dus, misterios şi tainic,

E al copilăriei depărtate – crainic...