DEPARTE SUNT DE TINE

                                                          mamei mele 

Mă-ncearcă-n taină suferinţa,

Vecina mea cu nefiinţa.

Sunt prea mulţi ani de despărţire...

Ce mult aş vrea să vin la tine !

Să poposesc la tine-n prag,

Să te privesc nespus de drag,

Nepoate şi nepoţi să-i vezi,

Sprinţari şi dragi ca nişte iezi.

Să-ntâmpinăm Crăciunul sfânt,

Netemători de soartă şi de vânt,

Să stăm la sobă-n nopţile târzii,

Visând la veri şi toamne aurii.

Dar nu mai vin. La ce aş mai veni ?

Ce-o face Rex, căţelul adus de pe la munte ?

Doar el ecoul jalei rămas-a să asculte.

Dar într-o zi, şi Rex, căţelul, va muri.

E iarnă albă, albă, peste sat…

Aşa ne spune un comunicat.

Ce albă e ograda în care te-ai mutat !

Omătul, ca din lună, de cruce e dungat…

Te-ai împletit cu vremea-n necuvânt,

Lumina din înalturi ţesând-o în adânc.

Doar noi, mereu pe drumuri,

Tăcuţi şi-nalţi ca fumuri...