OCTAVIAN PAUN:
Vino, iubito, cu
mine prin Laţiu,
Lângă-a Castaliei
şi a Bandusiei
Fântână, să ne
plecăm bucuriei
În metrii antìci
cunoscuţi din Horaţiu.
Să-nchini c-un
poem un vis armoniei,
Un dor să îl
stingi, ce părea fără saţiu,
Să dai fericirii peste
timp, peste spaţiu,
De aur proporţii
şi-un chip geometriei
Fiinţei celeste.
Răsfrântă în unde,
Ce fug ne-ncetat
spre fluviu şi mare,
Vei sta în lumină
şi-a ei tremurare
Cu cântecul meu
şi cu visu-o pătrunde
Să-ţi pună pe
suflet un mic giuvaer :
Inelul de aur şi
steaua din cer.
(Din vol Stau pe tarmu-albastru, 2005)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu