Octavian PĂUN:
HEI, DORUL MEU !
Hei, dorul meu!...
Unde oare s-o fi dus ?
Avea cândva un chip,
de mamă, tată,
Bunicii iar sunt
vălul lui de altădată...
Cu toţii azi sub
pânza vremii s-au ascuns!
Dar lui cu firea sa
prea zvăpăiată,
I-a năzărit aşa
s-apuce-n jos, în sus,
Spre zori, spre
miazănoapte, spre apus,
S-a rătăcit sau ţine
calea dreaptă ?
A-nmugurit şi-a
înflorit lumina
Peste
pământu-nmărmurit şi tainic
Îi simt în mine
înverzind tulpina.
Sonor e glasul ei, un
dulce crainic
Chemându-mă din nou
la drum, întruna...
Eu merg din nou să-l
cat în sudul tainic !
mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu