de Octavian Păun
Cât am iubit-o,-n vară, pe Maria,
Grecoaica
măslinie de la Huşi,
Cu părul
de-abanos în ineluşi,
Şi ochi
albaştri cum este tăria
Adâncă-a cerului
!... Azi niţeluşi
Îmi pare doar
că am călcat pe glia –
Ce-a devenit în
toamnă ca pustia –
Din care-Adam
şi Eva-au fost excluşi.
Şi cald era, iar noi, ca în văpaie
Am ars pe rugul dragostei, aprinşi
Ne-am copt la
focul ei ca o păstaie.
Ce trist că
ne-am trezit prea iute ninşi
De albele
cenuşi din vâlvătaie,
Ca două flăcări pe altare – stinşi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu