Scrisoare către Aref.

Scrisoare către Aref.

Poete, îţi înţeleg durerea, încă vie,

că ţi-ai pierdut iubita şi draga ta soţie,

dar, dacă vrei în cartea-ţi pe care-o scrii acum

să nu rămână doar o pulbere de scrum,

renunţă la prisosuri, nu te-arăta pe tine

prea mult, talentul, inteligenţa ta, ba chiar

şi duioşia să n-o arăţi cu deştul, orgolios,

ci lasă pe cititor s-aleagă ce-i rău şi ce e bine,

atenuează multe detalii de prisos

ca să devină textul mai pur, mai luminos,

şi formulări naive, care se vor isteţe,

îndreaptă-le sau le aruncă, şi lasă bunul simţ,

măsura să te-ndrume; nu te-arăta deştept

că nimeni nu mai este în ţara lui profet.

Sunt formulări, destule, dintre-acele

ce par involuntar ironice, glumeţe,

pe tine, scrise parcă cu gând să te răsfeţe.

Nu introduce-atâtea persoane, ce nu au relief,

doar ca să se-afle şi-ele pe pânză, pe gherghef.

Ia foarfeca şi taie atât cât poţi tăia,

şi cartea deodată mai viu va lumina,

condeiu ia şi-ndreaptă tot ce-i de îndreptat

şi nu fii, pentru sfatu-mi, pe mine supărat!

O. Păun